Ramai cu mine..

Clipe trec..

Clipe trec..

Si incet

Alte clipe isi fac loc

Insa nu se mai intorc

Cele vechi .

Ci s-au dus

Si-acum nu-s..

Si le vreau inapoi..

Chiar cu ploi..

 

Intr-o zi

stiu ca multi nu vor mai fi

din cei dragi ce-i iubesc

si-mi doresc

sa ramana mereu

in jurul meu..

Dar nu pot..

Timpu’n loc…

Sa-l opresc..

Si ma gandesc..

 

Cum sa spun,

Sa nu-mi para rau atunci

C-am tacut ..

Dar nici ca am vorbit

mult prea mult?

Doar Tu stii..

Dumnezeul celor vii!

 

Si eu stiu ca m-auzi

Si astept..sa-mi raspunzi

Chiar de-ncet..

Clipe trec…

..clipe trec..

O pildă muzicală..

Despre laude la adresa Domnului..

Domnul Însuşi cântă: “În mijlocul Adunării voi cânta laudele Tale.”; şi El doreşte ca noi să ne alăturăm acestor laude. De asemenea, cu câtă atenţie ar trebui să cântăm noi înşine îndrumarea Domnului Isus în închinarea de la masa Domnului! Este scris doar: “Mă voi ruga cu Duhul..” (1 Corinteni 14:17).  Oare nu înseamnă aceasta să cântăm în armonie cu Domnul? 

Este evident că dacă inimle noastre sunt în mod serios ocupate cu suferinţele şi cu moartea Sa precum şi cu biruinţa şi cu Slava Sa, vom avea atunci urechi deschise să-I auzim glasul şi vom fi gata să-L urmăm îndeseobi în cântarea colectivă. Dimpotrivă, dacă inimile ne sunt uşuratice şi puţin simţitoare la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, atunci nu vom avea să-I spunem nimic şi nu vom avea să adăugăm nici o notă la cântarea laudei Sale. 

Domnul n-are în vedere decât un singur lucru: slava lui Dumnezeu: “Eu Te-am slăvit pe pământ” (Ioan 17:4). Aceasta a urmărit toată viaţa Lui.  Chiar şi în învierea Lui, tot lauda şi slava lui Dumnezeu a avut-o în vedere. Înainte de cruce, mergând spre Muntele Măslinilor cu ucenicii Lui, ei au cântat un imn, iar când lucrarea era terminata, El spune: “Îţi voi cânta laudele în mijlocul Adunării.” 

Să ne plecăm capul umiliţi, ţinând seama de câte ori purtarea noastră , vorbirea şi lucrul nostru sunt deseori formale şi reci. Aceasta din cauză că inima noastră n-a fost cu adevărat cucerită de harul lui Dumnezeu. Nu ne lipsesc deloc cunoştinţele intelectuale, dar inima noastră este atât de puţin atinsă de ele! Dacă ea ar fi într-o stare bună, ce laude ar izvorî şi s-ar înălţa din ea spre Domnul Dumnezeu şi spre Domnul Hristos, pentru neasemuita Lui lucrare!  Dacă am şti cu adevărat ce însemnează harul arătat prin Domnul Hristos, atunci inimile noastre ar radia în belşug de recunoştinţă, de laude şi de adorare. 

(din cartea “S-a sfârşit” – Meditaţii asupra Psalmului 22, GBV)

 

Coloseni 3:1-17

    ¹Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

    ²Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.

    ³Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

    ⁴Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

    ⁵Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

    ⁶Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

    ⁷Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.

    ⁸Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.

    ⁹Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,

    ¹⁰şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.

    ¹¹Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

    ¹²Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.

    ¹³Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

    ¹⁴Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.

    ¹⁵Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.

    ¹⁶Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră. 

   ¹⁷Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Psalmul 27

(Un psalm al lui David.)

1. Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2. Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.
3. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4. Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.
6. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7. Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8. Inima îmi zice din partea Ta: “Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9. Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10. Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11. Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12. Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, care nu suflă decât asuprire.
13. O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
14. Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!

Don’t give up!

Despre calatorii…

Am fost plecata la Suncuius pentru 2 zile pline. In drumetia de pe munte au fost mai multe lucruri care mi-au atras atentia:

Cand urcam la deal, ramaneam in urma, printre ultimii din grup iar uneori simteam ca nu mai pot merge mai departe. Ma incuraja sa-i vad insa pe altii ca reusesc si i-am apreciat pe cei care m-au incurajat sa merg mai departe si sa nu ma dau batuta. Cand mergeam la vale eram printre primii – imi placea mult si mi se parea foarte usor si frumos! Parca era ceva natural pentru mine! Mi-a placut sa orbserv ca dupa un deal urma la sigur o vale! Dupa o vale si bucuria ce o simteam coborand-o cu usurinta, vedeam ca vine un deal. Mi-era mai usor sa urc vazand varful dealului si faptul ca va lua sfarsit urcarea, cel putin pentru o vreme…

M-am gandit atunci ca asa este si in viata! Sunt momente grele, in care simtim ca nu reusim sa trecem de ele, in care obosim si avem nevoie de oameni care sa ne incurajeze, sa ne ajute sa mergem inainte, sa ne fie exemple trecand pe unde vom trece si noi. Si sunt momente usoare in care e natural sa mergem bucurandu-ne, fara sa simtim ca inca mai suntem in calatoria vietii, luam lucrurile de la sine si lasam timpul sa treaca pe langa noi…

E bine sa ne amintim ca fiecare din aceste momente vor avea un sfarsit. Momentele grele si cele usoare vin si trec, si ce e important este atitudinea cu care le traim, oamenii care ne sunt alaturi pe drum, si cum trecem prin ele. Chiar daca uneori urcam mai incet sau ne oprim putin, important este sa continuam, sa nu ne dam batuti niciodata! Ce se vede dincolo de “deal” merita urcusul anevoios, prin frig si ploaie! Iar trecand prin vai usoare de parcurs trebuie sa ne amintim ca urmeaza un deal pentru a ajunge mai departe! Valea nu tine la nesfarsit cum nici dealul nu tine la nesfarsit!

Un alt lucru a fost sa vad urmele pasilor celor dinainte mea pe carare! Unele urme aratau ca cei dinainte au alunecat pe pamantul umed. Stiam ca nu trebuie sa calc in acel loc pentru ca voi aluneca la randul meu la fel sau poate mai tare! Desi trebuia sa dau atentie drumului totusi mergand cu capul in jos pierdeam din vedere panorama din jurul meu: covorul de flori albe, copacii plini de verdeata, cerul bland si raul vesel ce ma insotea. 

La fel este si in viata! Sunt multe urme ale celor ce calatoresc cu mai mult sau mai putin inaintea noastra. E bine sa ne uitam la ele si sa ne ferim de cele “alunecoase”.  Mai bine sa invatam din greselile altora decat sa fie nevoie sa invatam din ale noastre! Si sa nu uitam sa ridicam privirea de la noi insine, problemele noastre, drumul nostru spre ceilalti, spre detaliile ce ne umplu viata, spre Cer si tot ce a fost pus in jurul nostru sa aduca culoare si tril vietii noastre! Totul este prea frumos ca sa trecem in viteza, cu capul in jos…

Ce a dat insa succesul intregii drumetii, pe langa bucuria de a merge impreuna cu ceilalti, de a ne cunoaste si a ne folosi creativitatea noastra in a ne distra, pe langa ceea ce am vazut, auzit, descoperit impreuna, pe langa fotografiile si filmele ce ne-au scris amintirile, a fost faptul ca nu ne-am abatut de la carare – carare ce ne-a dus teferi spre sfarsitul calatoriei. Am ajuns obositi dar bucurosi de intreaga experienta si ca am ajuns la capat!

La fel pe langa toate bucuriile, relatiile si schipatarile pe care le avem, a ramane in Hristos – Calea noastra – ne va da cu adevarat succes  in cea mai mare calatorie a noastra: viata de pe acest pamant!

Dacă mai am doar o lună de trăit

“Cei mai mulţi dintre noi, dacă am şti că mai avem doar o lună de trăit, am trăi cu totul altfel. Am fi mai sinceri cu privire la cine suntem noi şi mai atenţi la modul în care ne petrecem timpul. Un contrast ce ne duce inevitabil la întrebarea: Ce ne împiedică să trăim aşa de pe acum?

De ce să nu trăim într-o mai mare măsură ca şi cum am fi pe moarte? Oare nu în felul acesta am fost creaţi să trăim încă dela bun început: să înţelegem scopul pentru care am fost creaţi şi să ne folosim darurile noastre unice în timpul limitat pe care îl avem la dispoziţie?

Dacă stai şi te gândeşti, noi nu deţinem controlul asupra multor lucruri din viaţă. Nu noi am decis unde să ne naştem, ce părinţi să avem sau în ce perioadă şi în ce cultură să trăim. Noi nu decidem datele de pe piatra noastră funerară. Nu ştim când se va încheia timpul nostru pe acest pământ. Poate săptămâna viitoare sau anul viitor sau peste zece ani? Numai Dumnezeu stie.  Viaţa noastră se află în mâinile Sale. Există însă un lucru asupra căruia deţinem controlul într-o foarte mare măsură. Noi decidem cum vom trăi liniuţa de unire.

Tu alegi cum să trăieşti acea liniuţă de unire cuprinsă între cele două date ale existenţei tale pământeşti. Cum ai ales să trăieşti? Cu certitudnea clară a cine eşti şi pentru ce te afli aici? Sau risipind timp preţios alergând după lucruri care chiar nu sunt importante pentru tine? Psalmistul se ruga: “Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă. “(psalm 90:12) Dumnezeu doreşte săconştientizăm că timpul nostru pe pământ este limitat, şi astfel să îl folosim cu înţelepciune. Însă El ne dă libertatea de a alege cum vom folosi această valută de mare preţ.”

(Fragmente preluate din cartea “Dacă mai am doar o lună de trăit” – Treizeci de zile de meditaţii pentru o viaţă fărăregrete de Kerry & Chris Shook)

Din Cartea Proverbelor Cap. 23

“Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.
Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Ascultă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.
Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.“