1 februarie 2010

E doar o zi…ca multe ce-au trecut
O zi ca altele ce vor să vină
Dar este ziua-n care m-am născut
Doar că a fost cu treizeci de-ani în urmă.

De-atunci atâta timp trecu
Cu gânduri, lacrimi..căutări
Până-ntr-o zi când Domnul din nou mă născu
Şi viaţa mi-o umplu cu binecuvântări.

Din nou alţi ani trecut-au pe pământ
Şi alte zile mi-am sărbătorit
Cu Domnul şi-oameni dragi ce îi păstrez în gând
Ce ştiu şi încă simt cât m-au iubit.

Sunt ani frumoşi dar.. scurţi când te gândeşti
Ce necuprinsă fi-va veşnicia
Cuvinte n-am…şi-ar fi prea omeneşti
Ca să descrie…ce simt eu acuma.

……………………………………………….

Doamne, nu pot decât să-ţi mulţumesc
Pentru tot ce mi-ai dat să trăiesc şi să am
Şi vreau cu tot ce sunt să te slăvesc
Şi astăzi, şi mâine..şi-n fiecare an!

din Cartea Proverbelor cap. 3

Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!

Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;

ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.

În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.

Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.

Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.

Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;

prin ştiinţa Lui s-au deschis Adâncurile, şi strecoară norii roua.

Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!

Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău.                                                                                                                                 Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.

Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.

Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;

căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

(Proverbe 3:13-26)

Şi a fost Isus copil – de Costache Ioanid

Şi a fost Isus copil…

Fără leagăn, fără slavă.

Şi-n fiinţa Lui firavă

au pătruns fiori de ger.

Şi a fost Isus copil,

ca să aibă toţi copiii

Tată-n cer.

Şi a fost Isus sărac.

Se uitau cu milă bacii

cum I-ardeau pe faţă macii.

Cel mai trist dintre copii.

Şi a fost Isus sărac,

ca să aibă toţi săracii bogăţii.

Şi a fost Isus flămând.

Şi plângea din albul pânzii

cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,

cu-a lor ochi înrouraţi.

Şi a fost Isus flămând,

ca să fie toţi flămânzii săturaţi.

Şi a fost Isus un miel…

ce-l pândeau pe-afară leii -

şi din culmile Iudeii

şi-n pustiul arzător -.

Şi a fost Isus un miel,

ca să aibă-n El toţi mieii

un Păstor.

Şi a fost un rob Isus…

sus, slujind Împărăţia,

jos, la Iosif şi Maria.

Lumii-ntregi S-a dat răpus

ca s-aveam şi noi robia şi-nfierea

lui Isus…

Gânduri în preajma Crăciunului..

Zilele trecute citeam şi mă gândeam la Fecioara Maria, la marea ei întâlnire cu îngerul, la inima ei, la raspunsul şi gândurile ei…

Nu găsim scrise prea multe detalii despre ea, dar înţelegem că era o femeie simplă, logodită, ce trăia împreună cu Domnul viaţa de zi cu zi…

“Ţi s-a făcut mare har”, “Domnul este cu tine!”,  “Binecuvantată eşti tu între femei”, “ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu” sunt cuvintele ce i-au fost spuse într-o zi..nu de oricine ci de un Înger!

Ce a urmat după aceste cuvinte? Răsplată? Binecuvântare materială? Promisiunea unei case pentru ea şi Iosif sau că va fi fericită în căsnicie până la bătrâneţe?

Nu..

A urmat vestea Naşterii Mântuitorului nostru. A Fiului Celui Prea Înalt. Din ea! ” Cum se va face lucrul acesta?” “De la Duhul Sfânt! Prin puterea Celui Prea Înalt!”

Întrebări despre siguranţă, prosperitate? Iarăşi nu..

“Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”; ” Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură inima în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de-acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine…”

De ce a fost fericită Maria? Că a primit o responsabilitate aşa de mare? Că a fost chemată la o lucrare aşa de mare?

Da! Pentru că Domnul i-a vorbit! Şi când vorbeşte Domnul nu te aştepţi să primeşti orice, ce-ţi doreşti tu sau alţii…ci ce doreşte El. Pentru că planul Lui este măreţ iar împlinirea Lui aduce binecuvîntare nu doar în viaţa ta ci a multora…

Dar suntem noi gata să primim la fel ca Maria ce are Domnul pregătit pentru noi? Şi să ne găsim bucuria în El pentru lucrurile mari ce le-a făcut  deja pentru noi?

“Ferice de aceea care a crezut: pentru că lucrurile  care i-au fost spuse din parte Domnului, se vor împlini.”

Iisus s-a născut! Nu oricum, nu oriunde…ci într-o iesle, într-un grajd!

De curând am aflat care este paradoxul Crăciunului:

Regele întregului univers s-a făcut rob, pentru noi-robii ce ne purtăm ca nişte regi! De ce? Să ne salveze! Să ne schimbe! Nu doar pentru azi sau mâine..ci pentru o veşnicie!

Şi cred ca dacă am primit darul oferit de Tatăl, dacă Iisus este şi în viaţa noastră atunci ar trebui să putem spune şi noi oricând şi oriunde:

“Iată robii Domnului! Facă-ni-se după cuvintele Tale!”

Amin!

A strange way to save the world

Fii larg la inimă – de Traian Dorz

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

din Luca 6:12-23

În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume: Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
S-a pogorât împreună cu ei, şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.
Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: “Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer;

Poem recitat: “Invata de la toate”

Eu nu stiu, Doamne – de Traian Dorz

Eu nu ştiu, Doamne, unde încă
îmi vei mai duce paşii mei,
dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde
lumină sfântă pentru ei.

Eu nu ştiu, Doamne, ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar ştiu că-n Tine biruinţă
şi ocrotire voi avea.

Eu nu ştiu, Doamne, de câti prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar ştiu că Tu vei fi cu mine
Însoţitor nedespărţit.

Eu nu ştiu, Doamne, câte lacrimi
au să mai plângă ochii mei,
dar ştiu că tu vei fi-alinare
şi mângâiere pentru ei.

Eu nu ştiu, Doamne, câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar ştiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin calvarul meu.

Eu nu ştiu, Doamne, câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar ştiu că Tu-mi vei da rabdare
şi rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi ştiu, Doamne, viitorul,
dar ştiu că el e-n mâna Ta;
ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniştit să-Ţi pot urma.

Amăgire…Chris