Feeds:
Posts
Comments

Dragoste de greieruș

Într-o noapte de vară, într-un oarecare sat

începea să cânte iară, Greierușul cel burlac

 

El dădea tot timpul tonul, ceilalți îl urmau apoi

și formau în noapte corul greierușilor de soi

 

Dar deodată, printre triluri desluși-un altfel de ”cri”

mai suav, sensibil, dulce, decât orice auzi..

 

Greierușul nostru tace, se oprește clipe multe

se învârte, n-are pace, nu se satură s-asculte!

 

Inimioara lui îi bate ca un fluture-n vioară!

Dă să uite…dar nu poate…o căldura-l înfășoară!

 

Trage aer, se îndreaptă și cântă un ”cri” mai tare..

Apoi nemișcat așteaptă un răspuns din depărtare..

 

Iute pornește la drum recitând ”cri, cri” mai rar

și din ce în ce acum răspunsul este mai clar!

 

Încă două-trei ponoare, ”cri, cri, cri” printre suspine,

”-În curând găsi-voi oare cea ce doru-o să-mi aline?”

 

Stelele slipeau ades și-și făceau din ochi pe rând,

luna se opri din mers, privind galeș spre pământ.

 

Parcă și-n valea adâncă brotăceii au simțit

căutarea suferindă, că deodata-au amuțit…

 

Dintre rădăcini de floare se deschide-o mică ușă

și ca într-un vis apare…o superbă greierușă!

 

Ochi în ochi, un ”cri” sfios…greierușul nu mai știe

cum să cânte mai frumos, să o ceară..de soție..

 

Mai prejos nu e nici ea: fascinată de-a lui voce

îi răspunde scurt ”-cri: da”! și-n sărut se pierd precoce!

 

Astfel locul de-ntâlnire deveni unul preasfânt

unde o mare iubire făcu sfântul legământ

 

Au avut ca martori cerul, stelele, luna cea mândră,

libelule și tot clerul  celor care nu cuvântă

 

Apoi mulți ani s-au iubit tot cântând povestea lor..

și-uneori s-au auzit greieruși mai mici în cor..

 

Vestind că-ntr-un oarecare sat sau alt loc pe pământ

un poem sau o cântare poate naște ceva sfânt..

Emoții de poet

aud cum zboară fulgii de zăpadă
și mă trezesc cu mărul înflorit
mă plâng cu greierii pe stradă
și cad mereu când nucul e lovit

mă străduiesc odată cu albina
și mă avănt cu firele de păpădie
când soarele-și cântă lumina
mă înfășor în simplă bucurie

mi-alină frunzele uscate dorul
de sărutarea apei din ocean
și înnorarea-mi dă mereu fiorul
ce-n pierderea iubirii îl simțeam

îmbrățișez amurgul cu-ale lui mistere
sorb printre ramuri razele de lună
respir tăcerea miilor de stele
când nu visez cu licuricii din grădină

m-ascund cu melcii prinși de frig și ceață
mă las purtată iar și iar de vânt
m-alintă roua dis-de-dimineață
și-nvăț s-aștept de la pământ

ascult albastrul cerului senin
și gust un tril de ciocârlie
mă scald în apa unui răsărit sublim
salvând emoții…pe hârtie…

He is able…

He is able, more than able
To accomplish what concerns me today.
He is able, more than able
To handle anything that comes my way.

Murim… ca mâine

E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi

Poate chiar maine, pomii de pe-alee,

Acolo unde-i vezi, or sa mai stee

Voiosi, in vreme ce vom putrezi
Atata soare, Doamne, atata soare

O sa mai fie-n lume dupa noi;

Cortegii de-anotimpuri si de ploi

Cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o sa mai rasara

Iar luna tot asa o sa se plece,

Mirata, peste apa care trece

Noi singuri n-o sa fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate

Gasi atata vreme pentru ura,

Cand viata e de-abia o picatura

Intre minutu-acesta care bate

 

si celalalt, si-mi pare neinteles

Si trist ca nu privim la cer mai des,

Ca nu culegem flori si nu zambim

Noi, care-asa de repede murim.
(Magda Isanos, Cantare Muntilor, Bucuresti, 1985)

How great Thou art…

Astazi am cantat la Biserica “O, Doamne mare..” unul dintre cantecele mele de inchinare preferate, datorita mesajului sau..

Am gasit pe youtube o varianta noua ce mi-a placut tare mult si datorita imaginilor superbe din natura, incluse in videoclip, care vorbesc asa de tare despre maretia, puterea, intelepciunea si creativitatea Dumnezeului nostru!

Aici e varianta noua:

si aici e varianta cunoscuta in romana: